reteza
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /re.te'za/
Verb
| Conjugarea verbului reteza | |
| Infinitiv | a reteza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
retez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reteze |
| Participiu | retezat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe.
- (v.tranz.) a tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea.
- (v.tranz.) (construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) a o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul.
- (v.tranz.) (fig.) a face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe.
Cuvinte derivate
Expresii
- A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct
- A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online