retracta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rétracter < latină retractare.

Pronunție

  • AFI: /re.trak'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) retracta
Infinitiv a (se) retracta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) retractez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) retracteze
Participiu retractat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut.
    Retractez cele spuse.
  2. (v.refl.) (despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) a se strânge, a se zgârci, a se contracta.
  3. (despre materiale) a-și micșora volumul.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe