reunificare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reunifica.

Pronunție

  • AFI: /re.u.ni.fi'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reunificare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reunificare reunificări
Articulat reunificarea reunificările
Genitiv-Dativ reunificării reunificărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reunifica și rezultatul ei.


Traduceri

Cuvinte derivate