reunire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reuni.

Pronunție

  • AFI: /re.u'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reunire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reunire reuniri
Articulat reunirea reunirile
Genitiv-Dativ reunirii reunirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reuni și rezultatul ei.


Traduceri