revendica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză revendiquer. Confer latină vindicare.

Pronunție

  • AFI: /re.ven.di'ka/


Verb


Conjugarea verbului
revendica
Infinitiv a revendica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
revendic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să revendice
Participiu revendicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi.
  2. a cere, a pretinde un drept, ca fiind al său.
  3. a asuma.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe