rezident

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză résident < latină residens, residentis, germană Resident.

Pronunție

  • AFI: /re.zi'dent/


Substantiv


Declinarea substantivului
rezident
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rezident rezidenți
Articulat rezidentul rezidenții
Genitiv-Dativ rezidentului rezidenților
Vocativ rezidentule rezidenților
  1. reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rezident
Singular Plural
Masculin rezident rezidenți
Feminin rezidentă rezidente
Neutru rezident rezidente
  1. (despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) care își are domiciliul în..., care locuiește în...


Traduceri

Referințe