rezon
română
Etimologie
Din franceză raison.
Pronunție
- AFI: /re'zon/
Substantiv
| Declinarea substantivului rezon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rezon | rezoane |
| Articulat | rezonul | rezoanele |
| Genitiv-Dativ | rezonului | rezoanelor |
| Vocativ | rezonule | rezoanelor |
- (înv.) îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei.
- rațiune, judecată dreaptă.
- (cu valoare de interjecție) ai dreptate! just! da! desigur!
Expresii
- A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online