rezulta
 Vezi și : rezultă
|
română
Etimologie
Din franceză résulter.
Pronunție
- AFI: /re.zulˈta/
Verb
| Conjugarea verbului rezulta | |
| Infinitiv | a rezulta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
- |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rezulte |
| Participiu | rezultat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî.
- (v.intranz.) (mat.; mai ales la calculele aritmetice) a avea drept rezultat; a ieși, a da.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din rezulta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezulta.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online