ricin

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină ricinus.

Pronunție

  • AFI: /ri'ʧin/


Substantiv


Declinarea substantivului
ricin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ricin ricini
Articulat ricinul ricinii
Dativ-Genitiv ricinului ricinilor
Vocativ ' '
  1. plantă erbacee, cu frunze mari, palmate, și cu flori roșietice, cultivată pentru fructul sub formă de capsulă care conține semințe bogate în ulei, folosit în medicină și în industrie.


Traduceri