ridica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină ridicāre („a lega via”). Alternativ latină erādῑcāre („a dezrădăcina”).

Pronunție

  • AFI: /ri.di'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ridica
Infinitiv a (se) ridica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ridic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ridice
Participiu ridicat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.).
    Ridică sacul în căruță; îl ridică pe genunchi.
  2. a duce sau a trage în sus.
    A ridicat o hârtie de jos.
  3. a desprinde din locul în care a fost pus sau fixat și a trage în sus.
  4. a lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura.
    A ridica colțul vălului.
  5. a sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei.
  6. (fig.) a suspenda, a faceînceteze, a desființa, a anula.
  7. (fig.) a lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva.
  8. a lua și a duce în alt loc, a muta din loc.
  9. (v.refl.) (înv.) a se muta.
  10. a strânge de pe jos, a culege.
  11. a încasa o sumă de bani.
  12. a lua pe cineva cu forța.
  13. a așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziție verticală.

II.

  1. (v.refl.) (despre ființe) a se scula de jos, părăsind poziția de așezat sau de culcat.
    S-a ridicat de la masă.
  2. (v.tranz.) a susține, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare.
  3. (despre oameni) a se însănătoși, a se pune pe picioare.
  4. (v.refl.) (despre construcții înalte, copaci etc.) a avea o direcție verticală, a se îndrepta în sus, a se înălța.
    S-a ridicat un nou oraș.
  5. (v.tranz.) a mișca, a îndrepta în sus brațele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o mișcare verticală, a duce mai sus.
    A ridica din umeri.
  6. (v.refl.) (despre păsări) a porni în zbor, a-și lua zborul.
  7. (despre nori, fum, praf etc.) a avea o mișcare ascendentă, a se îndrepta în sus.
  8. (despre aștri; p. ext. despre lumină, zori etc.) a se înălța deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului.
    Se ridică în înaltul cerului.
  9. (despre ceață, negură etc.) a se împrăștia, a se risipi.
  10. (despre obiecte cufundate într-un lichid) a ieși la suprafață.
  11. (v.refl.) (despre sunete) a se auzi clar și puternic; a se răspândi în aer.
  12. (v.tranz.) a face să se audă, să răsune cu putere.
    A ridicat glasul, vocea.
  13. (v.tranz. și refl.) a (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.).
  14. (v.refl.) (despre oameni; p. ext. despre popoare, țări, clase sociale etc.) a protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă.
  15. (v.tranz.) (fig.) a pune în mișcare, a facepornească o mulțime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni.
  16. (v.refl.) a se naște, a se isca, a se stârni.
  17. a apărea, a se arăta.
  18. (v.tranz.) (fig.) (livr.; înv.) a scoate în evidență, a releva.

III.

  1. (v.refl. și tranz.) (despre copii; p. ext. despre pui de animale) a (se) face mare, a crește.
  2. (fig.) a (se) dezvolta, a (se) forma.
  3. (v.refl. și tranz.) a (se) face mai înalt, a (se) înălța.
  4. (v.tranz.) (fig.) a duce, a promova la o treaptă superioară, a faceprogreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni.
    S-a ridicat nivelul de trai.
  5. a pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălța în grad, în rang.
  6. (v.refl.) (despre oameni) a-și face o situație mai bună, a progresa.
  7. (v.tranz.) a mări, a spori, a facecrească.
    A ridica producția.
  8. (v.refl.) a atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la...
  9. (v.tranz.) a construi, a clădi locuințe, case etc.
  10. (fig.) a făuri, a crea, a întemeia.
  11. (v.tranz.) a da naștere; a pricinui, a cauza, a provoca.

Sinonime

I.

II.

III.

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A ridica mănușa = a primi o provocare
  • A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva
  • A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război
  • A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare
  • A ridica (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva
  • A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta
  • A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat
  • (refl.) Întinde-te (sau pune-te) masă, ridică-te masă = se spune despre cei ce duc o viață de huzur, de petreceri continue
  • A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată
  • A ridica (cuiva) viața (sau zilele) = a omorî (pe cineva)
  • A ridica stâna = a coborî cu turmele și cu toate uneltele păstorești, toamna, de la munte
  • A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanțe și unghiuri, poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe o hartă
  • A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat
  • A se ridica în scări = a se înălța în scările șeii
  • (înv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona
  • A(-și) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi
  • A(-și) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; p. ext. a se răzvrăti; b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa
  • A-și ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic
  • A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul
  • A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva)
  • A ridica mâinile (către cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda
  • (intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins
  • A ridica (sau a da) din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva
  • (refl.) A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare
  • A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa; p. ext. a protesta
  • (tranz.) A-i (sau a-și) ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulțumiri, să-și facă mulți dușmani
  • (înv.) A ridica trupe (sau oaste, oștire) = a recruta oaste, a înrola soldați pentru a porni la luptă
  • A ridica din cenușă (sau din ruine) = a reface, a reconstitui
  • A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva)
  • A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva)
  • (înv.) A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării
  • A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situație cu ajutorul cuiva
  • A ridica prețul = a scumpi marfa
  • (mat.) A ridica un număr la o putere = a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori de câte ori arată exponentul
  • A ridica un număr la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși
  • A ridica la cub = a înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu
  • A ridica o problemă (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă

Traduceri

Referințe