rival

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rival < latină rivalis, germană Rival.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rival
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rival rivali
Articulat rivalul rivalii
Genitiv-Dativ rivalului rivalilor
Vocativ rivalule rivalilor
  1. persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar.
  2. persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus.
  3. persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe