rivală
română
Etimologie
Din rival.
Pronunție
- AFI: /ri'va.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rivală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rivală | rivale |
| Articulat | rivala | rivalele |
| Genitiv-Dativ | rivalei | rivalelor |
| Vocativ | rivalo | rivalelor |
- persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurentă, potrivnică, adversară.
- persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus.
- persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online