robotă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă robota.

Pronunție

  • AFI: /ro'bo.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
robotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ robotă robota
Articulat robote robotele
Genitiv-Dativ robotei robotelor
Vocativ ' '
  1. (în evul mediu) obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor.
    Ca formă a rentei feudale, robotă din Transilvania se numea „clacă“ în Țara Românească și „boieresc“ în Moldova.
  2. muncă, activitate neîntreruptă(și grea).

Sinonime


Traduceri

Referințe