rond

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rond, germană Ronde.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rond
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rond ronduri
Articulat rondul rondurile
Genitiv-Dativ rondului rondurilor
Vocativ rondule rondurilor
  1. strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur.
  2. piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument.
  3. inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; (p.ext.) oamenii care fac această inspecție.
  4. serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană.
  5. (cor.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție


Traduceri


Adjectiv


Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe