rosti
română
Etimologie
Din rost.
Pronunție
- AFI: /ros'ti/
Verb
| Conjugarea verbului rosti | |
| Infinitiv | a rosti |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rostesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rostească |
| Participiu | rostit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii.
- (v.tranz.) (adesea fig.) a spune, a vorbi, a povesti; a expune.
- (v.refl.) (rar) a se pronunța, a-și spune părerea autorizată.
- (v.tranz.) a comunica o dispoziție, un ordin, o sentință.
- (v.refl.) a se preocupa de ceva; a pregăti.
- (v.intranz.) a înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online