rotitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a roti + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ro.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rotitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rotitură rotituri
Articulat rotitura rotiturile
Genitiv-Dativ rotiturii rotiturilor
Vocativ rotitură rotiturilor
  1. (pop.) rotire, roată, ocol.


Traduceri

Referințe