roura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină rōrāre (după rouă).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) roura
Infinitiv a (se) roura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) (se) rourează
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) roureze
Participiu rourat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a cădea rouă.
    Iarba s-a rourat.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe