De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rușina.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului rușinare
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
rușinare
|
rușinări
|
Articulat
|
rușinarea
|
rușinările
|
Genitiv-Dativ
|
rușinării
|
rușinărilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rușina și rezultatul ei.
Traduceri