rușine

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
rușine

română

Etimologie

Din latină roseus.

Pronunție

  • AFI: /ru'ʃi.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
rușine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rușine rușini
Articulat rușinea rușinile
Dativ-Genitiv rușinii rușinilor
Vocativ rușine rușinilor
  1. sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală.
  2. rezervă, modestie, reținere.
  3. timiditate, sfiiciune.
  4. ocară, batjocură, ofensă.
  5. motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință.
  6. (pop.) denumire a organului genital la om și la animale.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, = se spune când cineva se simte foarte rușinat
  • N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), = se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat
  • A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă
  • A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor
  • (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos
  • A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva


Traduceri

Referințe