rudiment

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rudiment < latină rudimentum.

Pronunție

  • AFI: /ru.di'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
rudiment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rudiment rudimente
Articulat rudimentul rudimentele
Genitiv-Dativ rudimentului rudimentelor
Vocativ rudimentule rudimentelor
  1. (la pl.) noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte.
  2. organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar.
    Rudiment de coadă.


Traduceri

Referințe