ruguleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rug + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ru.gu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ruguleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruguleț ruguleți
Articulat rugulețul ruguleții
Genitiv-Dativ rugulețului ruguleților
Vocativ rugulețule ruguleților
  1. diminutiv al lui rug.


Traduceri

Referințe