ruină

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : ruin, ruina
Ruinele la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

română

Etimologie

Din franceză ruine sau direct din latină ruīna.

Pronunție

  • AFI: /ru'i.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ruină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruină ruine/ruinuri
Articulat ruina ruinele/ruinurile
Dativ-Genitiv ruinei ruinelor/ruinurilor
Vocativ ' '
  1. (adesea fig.) ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată.
    O ruină de casă.
  2. (fig.) rămășiță a trecutului.
  3. (rar) faptul de a (se) ruina.
  4. (fig.) pierderea averii sau a sănătății.
  5. persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Din spate regină, din față ruină = expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un corp bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivate regresiv din a ruina.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ruina.