rujă

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : ruja
Floarea rujii (Rosa canina)
Rujă (Rose Floribunda 'Trumpeter')
Rujă (Sedum rosea)
O rujă

română

Variante

Etimologie

Din bulgară ружа (ruža), руж (ruž) < inevitabil din latină rosa. Confer și sârbocroată ruža.

Pronunție

  • AFI: /'ru.ʒə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rujă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rujă ruji
Articulat ruja rujile
Genitiv-Dativ rujii rujilor
Vocativ rujă rujilor
  1. (bot.; reg.) măceș.
  2. (bot.; reg.) trandafir.
  3. (fig.; pop.) nume dat unei persoane frumoase.
  4. (fig.; reg.) roșeață, rumeneală în obraz.
  5. (bot.) (Sedum rosea sau Rhodiola rosea) plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din franceză ruche.

Substantiv


Declinarea substantivului
rujă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rujă ruje
Articulat ruja rujele
Genitiv-Dativ rujei rujelor
Vocativ rujă rujelor
  1. (fam.) bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte.

Paronime

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe