rumeguș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a rumega + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /ru.meˈɡuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
rumeguș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rumeguș invariabil
Articulat rumegușul invariabil
Genitiv-Dativ rumegușului invariabil
Vocativ rumegușule invariabil
  1. (colectiv) deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe