rupe

română

Etimologie

Din lat. rumpĕre.

Pronunție

• AFI: /'ru.pe/

Verb

Conjugarea verbului (se) rupe
Infinitiv	a (se) rupe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) rupă
Participiu	rupt
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți.

   Materialul s-a rupt la presiune.

2. a(-și) fractura o mână, un picior etc.
3. a întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva.
4. (v.tranz.) a distruge un obiect prin întrebuințare.
5. (v.tranz.) (adesea fig.) a distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc.

   Apele rup stăvilarele.

6. (v.tranz.) a sfâșia un lucru smulgând bucăți dintr-însul.
7. a sfâșia un animal sau un om.
8. a zdrobi, a strivi.
9. (v.tranz.) a smulge.
10. a culege flori, fructe etc.
11. a obține (cu greu) o sumă de bani.
12. (v.refl. și tranz.) a (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva.

    Se rupseră din grămadă.

13. (v.refl.) (despre grupuri, colectivități) a se împrăștia.
14. (v.tranz.) a-și deschide (cu efort) drum de trecere.
15. (v.tranz.) (fig.) a se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină.

    Vorbește încai franțuzește?... A fi rupând și el vreo două vorbe ca toată lumea.

Sinonime

• 1: ceda, se frânge
• 2: fractura
• 3: curma, întrerupe
• 5: sparge, plesni
• 6: sfâșia, spinteca, zdrențui
• 7: tăia
• 10: culege
• 12: despărți
• 14: desface

Cuvinte derivate

• rupere
• rupt
• ruptă
• ruptil
• ruptoare
• ruptor
• ruptură

Cuvinte apropiate

• corupe
• erupe
• irupe
• întrerupe
• prerupe

Expresii

• A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere
• A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos)
• A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea
• A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult)
• A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături
• A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată
• A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului
• A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi
• A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva
• (tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat
• A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă

Traduceri

a face să se rupă

arabă: كسر (kásara) (العربية), انكسر (inkásara) (العربية) catalană: rompre (Català) cehă: zlomit se (Česky) chineză: 打破 (dǎpò) (中文) coreeană: 부러지다 (bureojida) (한국어) daneză: gå i stykker (Dansk), gå itu (Dansk) ebraică: להישבר (le'hishaver) (עברית) engleză: break (English) esperanto: rompi (Esperanto) finlandeză: hajota (Suomi) franceză: se rompre (Français), se casser (Français), se briser (Français) galiciană: romper (Galego) germană: zerbrechen (Deutsch) , kaputtgehen (Deutsch) greacă: σπάζω (spázo) (Ελληνικά) italiană: rompere (Italiano)

japoneză: 割れる (wareru) (日本語), 散らばる (chirabaru) (日本語) latină: rumpere (Latina), frangere (Latina) lituaniană: sulaužyti (Lietuvių) maghiară: törik (Magyar), eltörik (Magyar) neerlandeză: breken (Nederlands) poloneză: złamać się (două bucăți) (Polski), rozbić się (Polski), połamać się (mai multe bucăți) (Polski) portugheză: quebrar (Português), partir (Português), romper (Português) rusă: разбиваться/разбиться (razbivát’s’a/razbít’s’a) (Русский) slovenă: zlomiti se (două bucăți) (Slovenščina), razbiti se (mai multe bucăți) (Slovenščina) spaniolă: romper (Español), quebrar (Español) suedeză: gå sönder (Svenska) thailandeză: แตก (dtàek) (ไทย), เลิก (lêrk) (ไทย) turcă: kırılmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. rupes.

Pronunție

• AFI: /'rupe/

Substantiv

rupe f., rupi pl.

1. faleză, pantă

Cuvinte derivate

• dirupare
• rupicolo

Vezi și

• falesia