rută

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză route.

Pronunție

  • AFI: /'ru.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rută rute
Articulat ruta rutele
Dativ-Genitiv rutei rutelor
Vocativ ' '
  1. cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu.


Traduceri