rută
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză route.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rută |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rută | rute |
| Articulat | ruta | rutele |
| Dativ-Genitiv | rutei | rutelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu.
Traduceri
Traduceri
