rutilo

Vezi și : rutiló

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină rutilus.

Pronunție

• AFI: /'rutilo/

Substantiv

rutilo m., rutili pl.

1. (min.) rutil
2. (iht.) ocheană, babușcă

Referințe

• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Confer rutilus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

rutilō (infinitivul prezent rutilāre, perfectul activ rutilāvī, supinul rutilātum)

1. a (se) înroși, a (se) îmbujora

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul rutilar.

Pronunție

• AFI: /ʁu'ʧi.lu/

Substantiv

rutilo m., rutilos pl.

1. (în Brazilia) strălucire, lucire, scânteiere

Cuvinte apropiate

• rutilar

Etimologie

Derivat regresiv din rutilar.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rutilar.

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină rutilus.

Pronunție

• AFI: /'ru.ti.lo/

Substantiv

rutilo m., rutilos pl.

1. (min.) rutil
2. (iht.) ocheană, babușcă

Sinonime

• 2: leucisco

Cuvinte apropiate

• rutilar

Etimologie

Derivat regresiv din rutilar.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru rutilar.

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary