săgetător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a săgeta + sufixul -ător.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
săgetător
Singular Plural
Masculin săgetător săgetători
Feminin săgetătoare săgetătoare
Neutru săgetător săgetătoare
  1. care săgetează, care trimite săgeți.
  2. (substantivat, în superstiții) ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură.
  3. (fig.) (despre ochi, privire etc.) pătrunzător, scrutător, tăios.
  4. (fig.) (despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) plin de ironie, satiric, usturător.
  5. (fig.) (despre mișcări) iute, repede (și în linie dreaptă).


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
săgetător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ săgetător săgetători
Articulat săgetătorul săgetătorii
Dativ-Genitiv săgetătorului săgetătorilor
Vocativ săgetătorule săgetătorilor
  1. arcaș.
  2. (art.) numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul.


Traduceri

Referințe