sălbatic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină pop. salvaticus.

Pronunție

  • AFI: /səl'ba.tik/


Substantiv


Declinarea substantivului
sălbatic/sălbatică
m.f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sălbatic/sălbatică sălbatici/sălbatice
Articulat sălbaticul/sălbatica sălbaticii/sălbaticele
Dativ-Genitiv sălbaticului/sălbaticei sălbaticilor/sălbaticelor
Vocativ sălbaticule/sălbatico sălbaticilor/sălbaticelor
  1. care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
  2. persoană care se comportă ca un om primitiv.
  3. om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele sociale.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sălbatic
Singular Plural
Masculin sălbatic sălbatici
Feminin sălbatică sălbatice
Neutru sălbatic sălbatice
  1. (despre animale) care nu este domesticit sau îmblânzit.
  2. (despre ochi, privire etc.) care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie.
  3. (despre plante) care a crescut de la sine; necultivat.
  4. care este creat de natură, fără intervenția omului.
  5. (despre ținuturi, locuri etc.) pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație.
  6. care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
  7. caracteristic omului primitiv.
  8. persoană care se comportă ca un om primitiv.
  9. (despre păr) des și aspru; neîngrijit.
  10. (despre oameni) lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent.
  11. (despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) care exprimă, care arată lipsă de umanitate.
  12. (despre oameni și manifestările lor) care nu se poate stăpâni.
  13. om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele sociale.
  14. care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic.
  15. (despre mișcări sau corpuri în mișcare) rapid, vijelios, năvalnic.

Sinonime

Antonime