sălbatic

Cuprins

Din latină pop. salvaticus.

Declinarea substantivului sălbatic/sălbatică
*m.f.*	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sălbatic/sălbatică	sălbatici/sălbatice
Articulat	sălbaticul/sălbatica	sălbaticii/sălbaticele
Dativ-Genitiv	sălbaticului/sălbaticei	sălbaticilor/sălbaticelor
Vocativ	sălbaticule/sălbatico	sălbaticilor/sălbaticelor

care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
persoană care se comportă ca un om primitiv.
om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele sociale.

Declinarea adjectivului sălbatic
	Singular	Plural
Masculin	sălbatic	sălbatici
Feminin	sălbatică	sălbatice
Neutru	sălbatic	sălbatice

(despre animale) care nu este domesticit sau îmblânzit.
(despre ochi, privire etc.) care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie.
(despre plante) care a crescut de la sine; necultivat.
care este creat de natură, fără intervenția omului.
(despre ținuturi, locuri etc.) pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație.
care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
caracteristic omului primitiv.
persoană care se comportă ca un om primitiv.
(despre păr) des și aspru; neîngrijit.
(despre oameni) lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent.
(despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) care exprimă, care arată lipsă de umanitate.
(despre oameni și manifestările lor) care nu se poate stăpâni.
om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele sociale.
care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic.
(despre mișcări sau corpuri în mișcare) rapid, vijelios, năvalnic.