săpătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a săpa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sə.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
săpătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ săpătură săpături
Articulat săpătura săpăturile
Genitiv-Dativ săpăturii săpăturilor
Vocativ săpătură săpăturilor
  1. săpat.
  2. (spec.) (la pl.) lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice.
  3. (concr.) groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa sau cu alte unelte ori mașini de săpat.


Traduceri

Anagrame

Referințe