sărător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sărat + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /sə.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărător sărători
Articulat sărătorul sărătorii
Genitiv-Dativ sărătorului sărătorilor
Vocativ sărătorule sărătorilor
  1. persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe