săruta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină salutare.

Pronunție

  • AFI: /sə.ru'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) săruta
Infinitiv a (se) săruta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sărut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sărute
Participiu sărutat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl. recipr.) a (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa.
    S-au sărutat pe buze.

Sinonime

  • (pop. și fam.) (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) (se) țuca, (fam.) (se) țucăi

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) Sărut mâna = formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă
  • (înv.) Sărut dreapta = formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei
  • Cine nu are ochi negri sărută și albaștri = se spune despre cel care, neavând ceea ce dorește, se mulțumește cu ceea ce are


Traduceri

Referințe