sabur

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă sabur, sabir.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sabur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sabur invariabil
Articulat saburul invariabil
Genitiv-Dativ saburului invariabil
Vocativ saburule invariabil
  1. substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe, întrebuințată în farmacie.


Traduceri

Anagrame

Referințe