sacrilegiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză sacrilège < latină sacrilegium.

Pronunție

  • AFI: /sa.kriˈle.ʤju/


Substantiv


Declinarea substantivului
sacrilegiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sacrilegiu sacrilegii
Articulat sacrilegiul sacrilegiile
Genitiv-Dativ sacrilegiului sacrilegiilor
Vocativ sacrilegiule sacrilegiilor
  1. profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, (p.ext.), a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire.


Traduceri

Referințe