saluta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană salutare < latină salutare.

Pronunție

  • AFI: /sa.lu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) saluta
Infinitiv a (se) saluta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) salut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) salute
Participiu salutat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl. recipr.) a face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire.
    L-a salutat la întâlnire.
  2. (v.tranz.) a-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva.
  3. (v.tranz.) (fig.) a primi cu entuziasm o idee, o acțiune.
    Salut hotărârea luată.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe