samar
română
Etimologie
Din slavă (veche) *samarŭ („încărcătură”), prin bulgară, sârbo-croată samar.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului samar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | samar | samare |
| Articulat | samarul | samarele |
| Genitiv-Dativ | samarului | samarelor |
| Vocativ | - | - |
- șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri: (p.ext.) încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară.
- bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele.
- laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case.
Traduceri
Traduceri
Referințe
cașubiană
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
samar
- samariu (element chimic)
poloneză
(polski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
samar
- samariu (element chimic)