sat
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Origine îndoielnică. Probabil un amestec între cuvintele lat. fossum ("şanţ") şi sătum, de la sĕro ("a planta, a semăna").
Pronunţie
- AFI: /sat/
Substantiv
| Declinarea substantivului sat |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sat | sate |
| Articulat | satul | satele |
| Dativ-Genitiv | satului | satelor |
| Vocativ | ... | ... |
- aşezare rurală a cărei populaţie se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura.
- Sate şi oraşe.
- locuitorii dintr-un sat; sătenii, ţăranii.
- ţărănimea, cu specificul ei de viaţă economică şi culturală.
Sinonime
- 1: (înv. şi reg.) sălaş, (înv.) sălăşluire
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce doreşte
- A se supăra ca văcarul pe sat = se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă
- De la sat(e) = din mediul rural; de la ţară
- A fi poşta satului = a umbla cu bârfeli
Traduceri
localitate rurală
|
Referinţe
bosniacă
(Bosanski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
sat
- oră (unitate de măsură)
croată
(Hrvatski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
sat
