scârțâitor

română

Variante

• scârțiitor

Etimologie

Din a scârțâi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /skɨr.ʦɨ.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului scârțâitor
	Singular	Plural
Masculin	scârțâitor	scârțâitori
Feminin	scârțâitoare	scârțâitoare
Neutru	scârțâitor	scârțâitoare

1. care scârțâie, care produce un scârțâit; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aristocrat

Referințe

• DEX '98 via DEX online