scădea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *excadere.

Pronunție

  • AFI: /skəˈde̯a/


Verb


Conjugarea verbului
scădea
Infinitiv a scădea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scad
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scadă
Participiu scăzut
Conjugare II
  1. (v.intranz. și tranz.) a (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a facedescrească (o cantitate, o valoare, un indice).
  2. (v.intranz.) (despre intervale de timp) a se scurta.
  3. (v.tranz.) (mat.) a efectua operația de scădere.
    Scade pe 15 din 28.
  4. (v.tranz.) a reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita.
  5. (v.intranz.) (despre obiecte) a-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina.
  6. (v.intranz.) (despre râuri, mari) a-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm.
  7. (v.intranz.) (despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) a-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa.
  8. (v.intranz.) (despre procese în desfășurare) a slăbi în intensitate, în tărie; a descrește.
  9. (v.intranz.) (despre foc) a se potoli.
  10. (v.intranz.) (despre voce, glas) a se coborî.
  11. (v.intranz.) (despre soare, lună) a coborî spre apus, a începeapună.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din scădea.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scădea.

Referințe