scărmănător
română
Etimologie
Din a scărmăna + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /skər.mə.nə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului scărmănător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scărmănător | scărmănători |
| Articulat | scărmănătorul | scărmănătorii |
| Genitiv-Dativ | scărmănătorului | scărmănătorilor |
| Vocativ | scărmănătorule | scărmănătorilor |
- (rar) persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online