scandal
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din slavă skandalu.
Pronunție
- AFI: /skan'dal/
Substantiv
| Declinarea substantivului scandal |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scandal | scandaluri |
| Articulat | scandalul | scandalurile |
| Dativ-Genitiv | scandalului | scandalurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptă imorală săvârșită de persoane considerate ca fiind cinstite.
- gălăgie mare, însoțită de astfel de fapte.
- caz care provoacă indignarea opiniei publice.
- situație dezonorantă, înjositoare; dezonoare; rușine.
Traduceri
Traduceri
