scobitură

română

Etimologie

Din a scobi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /sko.bi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scobitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scobitură	scobituri
Articulat	scobitura	scobiturile
Genitiv-Dativ	scobiturii	scobiturilor
Vocativ	scobitură	scobiturilor

1. loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură.
2. văgăună.
3. parte scobită a unui obiect.
4. lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• obscurați

Referințe

• DEX '98 via DEX online