scormoni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer a scurma, a răscoli.

Pronunție

  • AFI: /skor.mo'ni/


Verb


Conjugarea verbului
scormoni
Infinitiv a scormoni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scormonesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scormonească
Participiu scormonit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; (p.gener.) a căuta.
    Se scormonește în buzunare.
  2. (v.tranz.) (fig.) a pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta.
  3. (v.tranz.) a faceiasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni.
  4. (v.tranz.) a răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva).
  5. (v.tranz.) (despre păsări) a scurma.
  6. (v.tranz.) a răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine.
  7. (v.tranz.) (fig.) a zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment.
  8. (v.intranz.) a scobi într-o materie dură; a sfredeli.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi


Traduceri

Referințe