scornitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a scorni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /skor.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scornitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scornitură scornituri
Articulat scornitura scorniturile
Genitiv-Dativ scorniturii scorniturilor
Vocativ scornitură scorniturilor
  1. afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon.
  2. (pop.) ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva.


Traduceri

Referințe