scrâșnet

română

Etimologie

Din a scrâșni + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /'skrɨʃ.net/

Substantiv

Declinarea substantivului scrâșnet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scrâșnet	scrâșnete
Articulat	scrâșnetul	scrâșnetele
Genitiv-Dativ	scrâșnetului	scrâșnetelor
Vocativ	scrâșnetule	scrâșnetelor

1. zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.).
2. (p.gener.) zgomot scârțâitor, strident; scârțâit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stârnesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online