secretar
română
Variante
Etimologie
Din franceză secrétaire.
Pronunție
- AFI: /se.kre'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului secretar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | secretar | secretari |
| Articulat | secretarul | secretarii |
| Genitiv-Dativ | secretarului | secretarilor |
| Vocativ | secretarule | secretarilor |
- persoană care conduce secretariatul într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective.
- persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia).
- (în structura organizatorică a unor partide și organizații) denumire a unor funcții eligibile de conducere.
- funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului secretar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | secretar | secretare |
| Articulat | secretarul | secretarele |
| Genitiv-Dativ | secretarului | secretarelor |
| Vocativ | secretarule | secretarelor |
- mobilă prevăzută cu sertare (în care se țin documente, acte etc.) și cu placă rabatabilă care servește la scris.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online