secundă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. seconde < lat. secundus.
Pronunție
- AFI: /se'kun.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului secundă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | secundă | secunde |
| Articulat | secunda | secundele |
| Dativ-Genitiv | secundei | secundelor |
| Vocativ | secundo | secundelor |
- unitate de măsură a timpului egală cu durata a 9.192.631.770 perioade ale radiației corespuzând tranziției între două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133.
Sinonime
Antonime
Paronime
Traduceri
unitate de măsură a timpului
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului secundă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | secundă | secunde |
| Articulat | secunda | secundele |
| Dativ-Genitiv | secundei | secundelor |
| Vocativ | secundo | secundelor |
- persoană de gen feminin de rangul doi; ajutoare, colucrătoare.
- a doua poziție (de apărare) la scrimă.
- interval între două trepte alăturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treaptă dată.
Cuvinte compuse
Verb
- forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru a secunda
Traduceri
- forma de persoana a III-a plural la indicativ prezent pentru a secunda