securitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. sécurité < lat. securitas, -atis.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului securitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | securitate | invariabil |
| Articulat | securitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | securităţii | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol.
- protecţie, apărare.
- (ieşit din uz) totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcină apărarea sistemului social-economic şi politic al statului comunist.
- Angajat la securitatea.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcină fundamentală menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
- Securitate colectivă = stare a relaţiilor dintre state, creată prin luarea pe cale de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni.
Cuvinte apropiate
Traduceri
stare de siguranţă
|
|
Referinţe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
securitate f.