securitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză sécurité < latină securitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /se.ku.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului securitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | securitate | invariabil |
| Articulat | securitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | securității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol.
- protecție, apărare.
- (ieșit din uz) totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcină apărarea sistemului social-economic și politic al statului comunist.
- Angajat la securitatea.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale.
- Securitate colectivă = stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea pe cale de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni.
Cuvinte apropiate
Traduceri
stare de siguranță
|
|
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
securitate f.