semănat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a semăna.

Pronunție

  • AFI: /se.məˈnat/


Substantiv


Declinarea substantivului
semănat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semănat semănaturi
Articulat semănatul semănaturile
Genitiv-Dativ semănatului semănaturilor
Vocativ semănatule semănaturilor
  1. semănare; însămânțare.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
semănat
Singular Plural
Masculin semănat semănați
Feminin semănată semănate
Neutru semănat semănate

boabe

  1. (despre semințe sau despre plante) care a fost pus sau aruncat în pământ (pregătit), pentru a încolți, a se dezvolta și a rodi.
  2. (despre terenuri agricole pregătite) peste care au fost puse semințele necesare unei culturi.
  3. (pop.; despre persoane) peste care s-au aruncat de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., când i se face o urare.
  4. (înv. și rar) îngropat.
  5. (înv. și rar; îf sămănat) zămislit.
  6. (p.anal.) aruncat în toate părțile.
  7. (rar; fig; despre idei, principii, teorii, metode etc.) propagat.
  8. (rar; fig; despre învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) propovăduit.
  9. (fig; despre stări, sentimente etc., de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) care a fost împrăștiat, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din semăna.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru semăna.

Anagrame

Referințe