semui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

De la a semăna.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
semui
Infinitiv a semui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
semuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să semuiască
Participiu semuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a asemăna; a compara.
  2. (v.tranz.) (pop.) a confunda.


Traduceri

Referințe